Marea partidă națională de vânătoare… de voturi

Vin alegerile locale, stimabililor… Nasol e că se întâmpla acum, când fără îndoială, trăim vremuri și mai tulburi, din cauza pandemiei de Covid 19. Ca și cum nu ar fi de-ajuns, în perioada asta mai suntem obligați să suportăm și izul urât mirositor, care răzbate tenebros din marea masă de candidați atât de “preocupați”, brusc, instantaneu și pe loc, de soarta pulimii mioritice. Și parcă sunt mai mulți ca niciodată!
Cu cât ne apropiem mai mult de momentul 27 septembrie 2020, cu atât mirosul devine mai scabros și mai pătrunzător, venit nemilos dinspre chipurile cu pretenții de candidați.
Experiența ultimilor 30 de ani, ar fi trebuit să ne educe și să ne facă să știm că avem în față doar niște chipuri schimonosite, indivizi disperați după putere. Rămâne de văzut dacă am învățat ceva, în momentul votului.
Ceea ce mă frapează însă, în 2020!, e lipsa unor programe concrete, inteligente și mai ales fezabile. În schimb, am senzația că niște lătrăi imbecili și fără o minimă educație politică, ne livrează niște proiecte fanteziste și prea mult arătat cu degetul. X nu a făcut nimic, Y nu a îmbunătățit, Z doar a profitat etc. La fiecare tură de alegeri, indiferent de care, trăim un perpetuu déjà vu. Așa-ziși candidați fără viziune, fără vlagă, fără puterea reală de a face ceva, cu o falsitate nerușinată, cerșesc voturi și atât. În realitate însă, vâneză voturi. Așa e clasa politică în general și cea românească în special. O haită de șacali flămânzi și fără scrupule, ieșită la vânătoare de voturi. O repunere în scenă a unui spectacol ieftin, dar care ne afectează existența.
Cu sinceritate și tristețe, mă uit cu scârbă la candidații pentru alegerile locale. O masă amorfă de inși, unii total necunoscuți sau alții muuuult prea bine știuți, adevărați mafioți, veniți parcă în realitatea românească din filmele lui Francis Ford Coppola.
Cei din a doua categorie, sunt – în general – golani de-ai locului, cu cămașa scrobită, dar cu reputație îndoielnică și pielea bine tăbăcită de-alungul anilor, în lupta pentru ciolanul local. Ăștia se lipesc de scaune, ca marca de scrisoare și uneori nu-i dezlipește nici Procuratura, de diversele funcții de care se leagă cu cerbicie, uneori pe viață. Unii duc nesimțirea la rang de artă, încercând să transmită propriilor odrasle “moștenirea fotoliului”.
Dacă facem un exercițiu de imaginație și ne coborâm la nivelul lor, am spune că se merită orice risc, orice pupă sau limbă în cur, orice sacrificiu, orice prefăcătorie abjectă. Vorbim aici de locuri al naibii de călduțe, atât pentru ei, cât și pentru camarilla din care fac parte. Contracte preferențiale, șpăgi, bugete de la Guvern alături de cele locale, credite nerambursabile pentru investiții, fonduri europene etc. Bani grei nenică! Milioane de euro, pe care dacă știi cum să pui mâna, te-ai înscris în clubul milionarilor. Desigur, sunt și riscuri, dacă te ții de potlogării, dar banu-i ochiu’ Dracului și te împinge în păcat, însă având în vedere cum funcționează Justiția în România, ai șanse mari să scapi imaculat până la finalul mandatului și chiar toată viața.
Finalmente în asta se traduce toată zbaterea alegerilor: cine ajunge în funcție, ca să împartă ulterior potul ciolanului întruchipat sub forma milioanelor de euro.
Am fi tentați să credem că ce era de ros, s-a ros și digerat și că nu a mai rămas nimic. Greșit! Banii vor veni mereu, pentru a se duce acolo unde și la cine trebuie. Așa e de când lumea.
Evident, deși știm cu toții cam cum se vor traduce în realitate mâine, promisiunile de azi, mergem la vot, indiferent pe cine vrem să punem ștampila. Ne obligă conștiința, dacă ne-a mai rămas măcar o fărâmă din ea.
Chiar dacă după alegeri, viața noastră, a oamenilor de rând va rămâne aceeași, pentru un moment efemer, ni s-a dat impresia că suntem importanți pentru comunitate și ne-am făcut datoria. În realitate, am fost, suntem și vom rămâne doar niște gonaci, folosiți fără urmă de jenă, pentru a aduce votul în urnă, în bătaia puștii candidaților, la marea partidă națională de vânătoare, numită pompos “Alegeri”. Dar din nou, ne-am facut datoria față de țara asta și poate, numai poate, vom fi reușit să ne mai scuturăm de mafioți sau baroni locali, indiferent de culoarea lor politică.
Lupta va fi crâncenă, până în ultima secundă de vot și foarte important, după ce urnele se vor inchide. Să nu uităm nici măcar pentru o clipă vorbele, pline de “har și înțelepciune” bolșevică ale tătucului Iosif Vissarionovici Stalin: “Nu contează cine votează. Contează cine numără voturile.”.
Al dracului individ…

No Comments

Leave A Comment