Sutura la gură sau solidarizare în orb

Aflăm cu stupoare, că “practica” incendierii pacienților la Floreasca, e un fel de obicei morbid, de tip Torquemada & Co. Anchetele pornite în urma arderii de vie a unei paciente în 22 decembrie 2019, pe masa de operație a spitalului Floreasca, au scos la iveală un alt caz strigător la cer, petrecut în condiții similare, în martie 2019. Atunci un pacient de 66 de ani, a fost incendiat, culmea! tot pe o masă de operație de la Floreasca şi tot sub “atenta supraveghere” a prof. dr. Mircea Beuran. Dacă în cazul femeii arse în decembrie, încercarea de muşamalizare a eşuat, în cazul bărbatului, acoperirea vinovaților a funcționat. Până acum.

Oare câte cazuri similare au mai fost ascunse? Discutăm de incidente medicale sporadice sau de situații care se repetă cu o cadență cel puțin îngrijorătoare?

Ne aflăm în mijlocul unui scandal uriaş, care scoate în prim plan, un sistem medical clădit pe o metodă de tip feudal. Un sistem medical profund gangrenat de “Beurani”, în realitate adevărați şmecheri în halate albe, care tratează secțiile pe care le conduc, ca pe propriile moşii, după bunul lor plac. Acolo nimeni nu comentează, nimieni nu-i contestă supremația “zeului”, a domnului profesor universitar, mare boss peste secția sau spitalul X, Y sau Z. În secțiile acestea, se intră greu şi se munceşte după pofta şefului. Medicii şi asistentele din subordine, se fac că nu văd erorile de management sau bune practici iar rezidenții tac mâlc, bagă gărzi până când mintea le-o ia razna, măinile le tremură, judecata le joacă feste criminale şi apoi, pe fondul oboselii sau extenuării, apare tragedia. 

Boss-ul se spală pe mâini şi i se rupe. Atât de pacient cât şi de “sclavul” care a muncit în locul lui sau fără supravegherea domnului profesor universitar doctor, care nu se bagă decât, eventual, la sutura finală, pentru tuşa artistică. Ba mai face şi pe nevinovatul sau victima diversiunilor diverselor cercuri de interese. Situațiile de genul acesta sunt frecvente şi la ordinea zilei. Toți le cunosc, nimeni nu le reclamă. Ai deschis gura, ți-ai f… cariera! 

Când însă puroiul acestui buboi, numit sistem medical românesc, erupe, toți dau din umeri, sau se solidarizează pe motiv de breaslă, pentru că o mână spală pe alta. Există interese şi încrengături care se aseamănă frapant cu metodele Cosa Nostra. 

Mircea Beuran nu e un doctoraş de provincie sau vreun profesor universitar oarecare. Sunt arhicunoscute apropierile de PSD, multitudinea de lucrări de doctorat plagiate sau anumite contracte cu diverşi producători de medicamente, distribuitori de materiale sau echipamente medicale. Care dintre subalternii săi şi-ar dori un asemenea butuc în calea carierei, în chip de duşman? Astfel se explică solidaritatea în orb şi finalmente încercările de muşamalizare ale uriaşelor probleme de la Secția de Chirurgie de la spitalul Floreasca. De ce să facem pe eroii, să ne legăm la cap, să ne apucăm să spunem ceea ce ştim, să dăm din casă? Hai să tăcem! O tăcere josnică, laşă, criminală. 

Astfel s-a perpetuat feudalismul primitiv al sistemului medical românesc, care ucide fără discernământ. “Sutura” la gură, păzeşte viitorul şi perspectiva ca, într-o bună zi, slugarnicul de azi, să devină “Beuranul” de mâine.

No Comments

Leave A Comment