Unda verde, spre moarte. “Ne descurcăm”.

Că magistrații Tribunalului Municipiului Bucureşti, i-au condamnat la ani grei de temniță pe cei 13 inculpați, în dosarul Colectiv, e absolut normal. Îşi merită fiecare zi a sentinței pronunțate azi. Poate meritau şi un „bonus” în ani cu executare. Acum rămâne să aflăm cu cât vor rămâne, după recurs… E ok că s-au acordat şi peste 40 de milioane de euro, despăgubiri morale victimelor şi familiilor victimelor, deşi… slabă consolarea sufletească.

Totuşi, o nedumerire ne bântuie conştiința, acum, după mai bine de 4 ani de la cea mai mare tragedie înregistrată în România, după 1989. Ce se întâmplă cu responsabilii care ar fi trebuit să gestioneze profesionist şi mai ales eficient, preluarea şi tratarea răniților şi care au eşuat în mod criminal? E la mintea copiilor, că acest dosar, atât de tergiversat, dar mai ales controversat, nu e soluționat. Acei tineri nevinovați nu au murit doar loco, în incendiul propriu-zis.

Din moment ce, cei mai mulți dintre cei 65 de morți, au pierit prin spitalele româneşti, atenția opiniei publice, dar mai ales a autorităților responsabile, ar trebui să se îndrepte şi către cele două loaze, domnii Băniciou şi Arafat. Aceşti indivizi, asigurau prin declarații belicoase, o națiune siderată de tragedia din Colectiv, că: “Ne descurcăm. Nu avem nevoie de nimic în acest moment”. Sunt vorbele spuse de însuşi ditamai Ministrul Sănătății, Nicolae Bănicioiu, chiar a doua zi după nenorocire. Pe de altă parte Raed Arafat, “şeicul” ISU, se arăta la fel de optimist. 

În scurt timp, soarta avea să-i contrazică amarnic, pecetluind letal şi definitiv, viața a 65 de tineri. Una după alta, victimele pierdeau lupta cu viața şi mai ales cu sistemul medical românesc, care şi-a dovedit impotența ucigaşă din plin. Secțiile de arşi şi mari arşi ale Capitalei, s-au dovedit a fi criminale, la propriu! 

România descoperea, lovindu-se cu palma peste gură, realitatea cinică a infecțiilor nosocomiale, cele răspunzatoare de internările cu o afecțiune şi externările cu cel puțin trei! Asta dacă scăpai cu viață, şansă pe care multe dintre victimele de la Colectiv, nu au avut-o.

Să revenim la onorabilii domni Banicioiu şi Arafat. Ambii, încă mai dau cu subsemnatu’ pe la Parchet. Și cam atât. Declarații, întrebări, răspunsuri şi mormane de dosare. Aceşti inşi, pare că vor fi făcuți scăpați. Nu ar fi primii, nu-i aşa? Firesc ar fi fost să fie în lotul condamnaților de luni, pentru simplul motiv că îi au pe conştiință pe cei care şi-au pierdut viața în spitalele româneşti, în care au avut letala neşansă de a fi internați.

Aceşti inşi găunoşi şi umflați în pene, au refuzat şi amânat, în mod sistematic şi până în ultima clipă, atât ajutoarele din afara țării cât şi transferul celor mai grave cazuri, către spitale cu adevărat profesioniste, pregătite să trateze mari arşi. Pentru mulți, a fost prea târziu. 

Pentru aceşti tineri, suferința arsurilor infiorătoare parcă nu a fost de ajuns. “Profesionistul” sistem medical românesc, girat de Bănicioiu şi Arafat, le-a dat lovitura de grație, până în punctul în care corpurile lor au renunțat şi cu un ultim efort de voință, ne-au şoptit stins: „Ne-ajunge… Nu mai putem indura, am obosit să mai luptăm… ADIO…”

No Comments

Leave A Comment